De ce trebuia să existe APMA?

Motto:
“Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume
Un singur nume…”
Marin Sorescu

A fost o țară frumoasă cu un sistem de sănătate performant, cu pacienți rumeni în obraz și care mergeau să se caute la doctor regulat, că știau că doar astfel nu se pot îmbolnăvi. Cu medici pricepuți, bine plătiți și respectați de către dregători, care știau că doar astfel poporul va fi sănătos, mulțumit, plătitor de dări și darnic la voturi.

Dar pentru că acea Românie este doar o poveste, pentru că în cea reală medicii suntdeparte de a fi respectați, pacienți departe de a fi sănătoși și dregătorii departe de a fi responsabili, a trebuit să se nască APMA.

În anul 2006 un grup de 3 medici  au înființat un ONG, unul din multele ce există pe la noi, cu scopul de a reprezenta interesele de breaslă ale medicilor specialiști care lucrează în ambulatoriu, de a fi o interfață a acestora cu autoritățile centrale și locale, de a contribui la educația sanitară a populației. Intențiile erau frumoase și nu tocmai originale.

Am început prin a ne face cunoscuți la acele autorități cu care interacționăm mai des: Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății. Din 2008 suntem parteneri de negocieri cu acestea, participând la negocierile pentru adoptarea Contractelor Cadru și a Normelor lor de aplicare, la adoptarea Pachetului de bază de servicii medicale (să menționăm că unele capitole sunt practic scrise de către noi?) precum și a altor reglementări în vigoare.

De-a lungul anilor am reușit să determinăm dublarea valorii punctului pentru decontarea serviciilor medicale, creșterea tarifelorde decontare a serviciilor paraclinice, o mai bună așezare a acestora, reglementarea mai corectă a modalității de a face recomandarea pentru unele servicii, etc.

Nu întotdeauna am reușit din prima, ne-am lovit de multe ori de suficiența autorităților, de interesele lor nespuse, de necunoașterea unor particularități medicale care depășeau pregătire celor care redactează actele normative sau uneori pur și simplu de rea-voință.

Cu perseverență , argumentând logic fiecare solicitare, colabărând cu Societățile Științifice de Medicale și cu Comisiile de Specialitate ale Ministerului Sănătății am reușit de multe ori să întoarcem decizii anchilozate și uneori aberante.

Mai avem multe de făcut. Încă nu avem o consultație medicală corect plătită de Casa de asigurări, încă sunt investigații al căror tarif nu acoperă nici deschiderea aparatului, încă pacienții așteaptă după niște plafoane arbitrare de parcă boala se odihnește până dă Casa plafon, încă medicii pleacă dințară nu doar din cauza veniturilor ci mai ales datorită feudalismului din sănătate…

Autoritățile locale sunt mai greu de îmblânzit. În ambulator ele nu dau, ele iau bani de la medici. Pe redevențe mari, pe vânzarea cabinetelor din policlinici la preț de palat becalian, pe renovarea unor imobile pe care ar fi trebuit să le refacă de mult, înainte să le vândă, etc. E memorabil răspunsul unui distins Consilier General al Capitalei atunci când încercam să argumentămreducerea redevențelor: ”Ce vrei, bă, doctorii are bani!”

Începând cu anul acesta vom încerca să ne apropiem mai mult de al treilea nostru obiectiv: educarea populației pentru sănătate. Vom începe un ciclu de conferințe bilunare, cu live-streaming pe internet, pe diverse teme de interes general. Subiectele vor merge de la vaccinare până nutriție, de la igienă la explicarea unor investigații, de la filozofia medicală la istoria medicinii din România.

Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, le-am spus simplu: APMA.